Mi-e dor...

Mi-e dor de iubire.. asa cum e ea : tragica, frumoasa, dramatica, uimitoare..Mi-e dor sa o simt alergandu-mi prin vene, sa adorm cu gandul la ea si sa ma trezesc respirandu-o...
Mi-e dor sa alerg desculta prin ploaie..sa simt stropii de ploaie pe pielea mea, sa simt atingerea lor si sa ma bucur de fiecare picatura de ploaie care imi sterge un pic din tristete..
Mi-e dor de un ceai cu adevarat bun savurat la lumina unei lumanarele cu parfum de iasomie si de undeva de departe, parca pierdut se aude un pian ce murmura o Nocturna a lui Chopin...sau poate doar Moonlight Sonata..
Mi-e dor de o ora de liniste...dar o liniste profunda in care sa imi aud gandurile, sa pot fi doar eu cu ele..
Mi-e dor de un prim sarut, de o imbratisare...
Mi-e dor de zilele in care eram copil, acele zile in care nu luam bataie de la tata sau nu eram pedepsita..zilele in care ma jucam pe afara si ma juleam in genunchi si in coate, dar eram fericita..
Mi-e dor sa fiu trezita in weekend-uri de mirosul cafelei facute de mama ( si acuma mi-au dat lacrimile, pt ca indiferent cate certuri au existat intre noi, imi e dor enorm de ea ) si sa citim presa impreuna dimineata..

Imi e dor de multe lucruri...imi lipsesc mult prea multe momentan pentru a fi fericita pe deplin..Mi-e dor si doare...