Daca s-ar cladi casa Fericirii cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare..Toti ne dorim sa fim fericiti, dar cati dintre noi fac ceva pentru asta?De fapt, fericirea e acel lucru intangibil, e idealul la care aspiram toti..Doar ca pentru fiecare dintre noi inseamna si se concretizeaza in altceva.Asta pentu ca suntem caractere diferite,suntem unici si fiecare priveste lucrurile din perspectiva proprie.
[vroiam sa merg sa dorm k e 3 dimineata, dar am observat ca am inceput sa scriu pe blog..asa ca termin si spoi merg la nanita]
Cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste...Dar oare eu am nevoie de dragoste acum?Oare mai poate fi dragostea noastra la fel ca la inceput?stiu ca in dragoste trebuie sa iti asculti inima, dar eu nu mai aud ce zice inima mea.Uneori se cufunda intr-o tacere mormantala, alteori scoate niste gomote absurde de parca ar lovi-o cineva...
Se spune ca prima iubire nu se uita..Asa e.Pe mine prima iubire m-a maturizat, m-a transformat din copilul zapacit in femeia puternica din spatele lui..Dar intrebarea e..E bine sa te intorci la prima iubire?Incerc sa fug , sa evadez, dar drumurile nostre se intersecteaza la infinit..Si cand o mai auzi si pe Habibi cum spune "ce bine va sta impreuna" sau "m-as bucura enorm daca v-ati impaca" chiar ca ma pierd..
Vreau sa cred ca sunt suficient de matura incat sa iau o decizie raztionala..Dar e greu sa gandesti cu creierul cand amintirile sunt mult mai puternicem cand inima parca il vrea pe el, cand prietenii sunt acolo si iti amintesc prin cate ati trecut amandoi...
Maine e o alta zi...iar noaptea e n sfetnic bun...
<
