Iubire vs singuratate

Si ce te faci atunci cand fericirea iti bate la usa si tu probabil ca nu esti pregatita sa o primesti?
Am trait iubirea la modul absolut undeva, candva in trecut...A fost mare, coplesitoare, superba, dezamagitoare, un amestec de sentimente ce au facut-o unica...
Sunt aproape doi ani acusi de cand ma bucur de statutul de femeie singura.Nu m-am plans niciodata, a fost alegerea mea intr-o mare masura.Ce-i drept e greu uneori..M-am hranit cu fercirea altora, m-am cufundat in lecturi interminabile,am privit stelele,m-am lasat coplesita de problemele de acasa, am lasat timpul sa-mi alerge prin vene si vantul sa se joace in parul meu....
Acum probabil ca m-am obisnuit atat de mult sa am timpul meu, chitara si cantecul care imi alearga prin gand incat nu stiu daca as putea sa renunt la asta, la linistea serilor, la momentele in care nu suna nimeni ( nici Bogdan nu o mai face), la o parte din mine ca sa am o relatie...Imi place de mine asa cum sunt acum, nu mai stiu cum e sa iubesti, sa suferi din iubire, sa mori de dorul lui...
Si inca ma mai intreb ce e mai bine : statutul de femeie singura sau cel de femeie indragostita?