Viata mea s-a complicat mult prea mult...Mai mult decat poate suporta copilul din mine..Dupa ce ca mami a plecat acum 10 luni si am ramas doar eu, surioara si mama( a se citi bunica), acum 3 saptamani Dumnezeu a hotarat sa imi atribuie un rol mult mai mare si anume acela de ramane singura cu surioara si cu o gospodarie de intretinut..Mi-a luat-o si pe bunica.Poate ca asa a fost sa fie..Cert e ca ma doare..Ea si bunicul ( mama si tata cum obisnuiam sa le zic) au fost cei care m-au crescut inca de cand aveam o luna de zile, m-au invatat sa disting binele de rau, sa fiu ambitioasa, sa invat..Mi-au spus povestea de seara si mi-au soptit buna dimineata.Ma alintau mereu, ma rasfatau zilnic cu ceva dulce dar ma si dojeneau de cate ori greseam..Ma duceau la gradinita si au fost cu mine in prima zi de scoala..M-au ajutat sa cresc si sub ochii lor m-am transformat din copilul plapand si mofturos in femeia de azi..Acum ma privesc de acolo de sus si sper sa fie mandri de cea pe care au crescut-o pentru ca nu as vrea sa ii dezamagesc..
Poate ca nu le-am spus-o niciodata sau poate nu le-am aratat suficient de mult dar i-am iubit si le multumesc pentru tot ce m-au invatat, pentru toate sfaturile si mustrarile, pentru ca m-au iubit ca si pe copilul lor...
<
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu