Dev...Devyll...Devyllutza...

Lasa-ma sa fiu! nu ma intreba de ce, nu ma intreba cum,unde sau cand!Vreau doar sa fiu!
Ma pierd in linistea timpulu, in negura nestiintei, in lumea viselor..Ce e bine si ce e rau?Si cum le deosebesti una de cealalta?Pentru mine aseara a fost bine, pentru el probabil ca a fost rau..Simt nevoia sa imi justific actiunile din ultima perioada..Nu pentru cei din jur ci pentru sufletelul asta al meu...Dar nu reusesc foarte bine..
Aseara s-a stins si ultima picatura de inocenta din mine..Nu regret pentru ca am invatat ca nu e bine sa regreti...Daca ar fi sa ascult lumea ea ar spune ca m-am lasat dusa de val, ca nu am gandit..Dar ce stie ea?Oare lumea simte sau eu simt?Lumea suporta consecintele sau eu?Nu..Eu sunt pionul principal,factorul care coordoneaza deciziile mai mult sau mai putin bune pe care le iau...
Sunt eu cu mine acum..Aaa...si amintirea ta ce zace intr-un colt de inima...Si poate si parfumul tau pe undeva pe hainele mele dar asta e un amanunt nesemnificativ..Dar asta nu ma doare..caci amintirea ta va deveni curand un spin aruncat pe mormantul meu,iar hainele mele nu vor mai fi imprimate cu parfumul tau..In schimb Devyllutza va fi aceasi...oriunde,oricand,pentru totdeauna!