Prietenii....

Dupa o noapte nedormita si o dimineatza ratata oarecum m-am gandit sa o ajut si eu pe surioara mea la teme..Nu k ash fi capabila de ceva, dar simtzul datoriei ma cheama.Abia am facut ochisori si gandurile mele deja zboara...Ma gandesc la cat e de imprevizibila viatza.Cerem atat de multe, avem atatea ashteptari inkt atunci cand nu primim ceea ce dorim suntem dezamagitzi..Am invatzat k interesele mele nu primeaza, ca oricat s-ar stradui cineva sa ii arate ca ii pasa de mine nu reuseshte; ca un prieten oricat de bun ar fi el tot te raneshte.. Nu pot sa percep cum de iubirea calca toate principiile morale in picioare.Uitam de prieteni, de familie, de colegi, uitam de tot in favoarea iubirii...Te gandesti ca partenerul tau iti poate oferi totul, tine locul tuturor oamenilor care pana in acel moment au fost in viatza ta si anihilez orice mugur al unei noi prietenii doar pt a-ti focaliza atentia asupra relatziei de iubire.Renuntzi la orice dorintza proprie, itzi inabuseshti orice urma de compasiune si refuzi sa mai fii alaturi de ceilaltzi datorita faptului k iubitul/iubita are nevoie de tine..
Iar cand relatzia se sfarseshte tragic, te trezeshti la realitate si constati cu uimire ca eshti singur , intr-o lume mare, nimeni nu se uita la tine, nu te ajuta cu un sfat..De data asta roata s-a intors ,tu esti cel care nu mai contezi pt nimeni.Constientizezi intr-un final cate ai pierdut din momentul in care toata atentzia ta, tot timpul tau , toate resursele tale au fost investite in acea relatzie care tocmai s-a finalizat..Incerci cu disperare sa refaci cate ceva din ce ai stricat, sa reinnozi vechile prietenii, desi stii prea bine k e f greu..Ai sanse egale sa eshuezi sau sa reuseshti...Totul sta in mainile tale..Cheia e la tine..